Există Destin in Iubire?

Poți lega doi oameni, unul de celălalt, cu cele mai groase funii și cele mai rezistente lanțuri. Dacă e să nu fie împreună, unul dintre ei le va rupe chiar și cu dinții pentru a se elibera.
Tot așa poți încerca să rupi lanțurile oamenilor care se iubesc, dar altele vor crește din inimile lor!

Îmi amintesc ca bunica îmi spunea mereu: „Ce-i al tău e pus de-o parte”…o vorbă care m-a întărit și mi-a oferit speranță dupa despărțirea de omul lângă care mă vedeam pentru o viață.

E incitant să știi că în lumea asta mare ar trăi un om pe care îl cauți în toți străinii, în toate locurile..acel om care să îți ofere compatibilitate 100%.

Poate visam la asta când eram copil, adolescentă, dar azi în poziția de femeie cred că unii oameni se atrag pentru că există niște compatibilități, niște principii comune, niște lecții pe care trebuie să le învețe împreună, poate atracția fizică e foarte puternică, dar Iubirea se construiește zi de zi.

Nu sunt de ajuns fluturii din stomac! Iubirea înseamnă angajament și construcție continuă!

Nu cred că există un destin, al unei forțe divine, personalizat special pentru noi, ci cred că noi avem puterea să construim acest destin.

Avem puterea de a-i permite unui om să pătrundă sau nu în viața noastră, avem decizia de a continua sau nu, de a construi durabil sau fără o temelie solidă.

Iar acolo unde se sădește Iubire, va crește și mai multă iubire! Iar Iubirea poate să rupă orice lanț, orice vrajă!

Între inimă şi minte

Cred că în iubire fiecare dintre noi tinde spre un ideal ce s-a format în urma diferitelor experienţe de viaţă, a poveştilor de iubire trăite, în funcţie de personalitate şi sper că nu insuflat de părinţi sau societate…

Recunosc ca îmi placeau basmele, poveştile cu prinţi şi prinţese, dar mereu m-am întrebat ce se întâmplă după nunta ce dureaza 3 zile şi 3 nopţi, cât de rezistentă să fie iubirea lor? De ce pământenii nu se pot bucura de această dragoste deplină şi veşnică? Sau de ce doar foarte puţini dintre ei?

7300902127efec69efc11ca8a7fda71e

Basmele au devenit un mit, o minciună pentru mine. O inducere în eroare ce strică multe visuri…în special ale femeilor cu o imaginaţie mai bogată…pentru că undeva în subconştientul fiecărei „fetiţe” rămân şi lucreză. Dar cumva societatea actuală ne educă şi devenim pragmatice atunci când privim în jur…

Prinţul meu ar fi trebuit să fie brunet, cu ochii verzi, să ştie să mă iubească, să fie tandru, înalt şi lista continuă….am atras mereu acest tipar în viaţa mea, dar de fiecare dată am primit doar lecţii şi mai puţin iubire, oricât de multă iubire aş fi oferit în schimb.

Să păstrezi în minte ce vrei e important, te ajută să recunoşti tipologia care te interesează, dar de multe ori ne lovim de preconcepţii şi etichete ce se află doar în mintea noastră, iar asta poate fi o mare barieră în a trăi iubirea vieţii noastre.

Ai fi surprinsă, dacă eşti deschisă să renunţi la şabloane şi etichete, să vezi cum un om îţi poate cuceri inima chiar dacă nu corespunde 100% standardelor tale mentale. Intuiţia, conexiunea emoţională sunt cel mai veritbil răspuns al întrebărilor tale sufleteşti. Emoţia este cea care face inima să vibreze, iar conexiunea emoţională este secretul oricărei iubiri autentice!

Lasă-ţi mintea liberă şi lasă-ţi inima să vibreze pe cea mai înaltă rezonanţă a iubirii! 

Mai am un singur dor…

M-am trezit cu gândul la tine, la mirosul pielii şi la profunzimea privirii tale care mă traversază mereu până în suflet…

Mă îndrăgostesc rar, foarte rar şi dacă o fac înseamnă că ai acel ceva special ce creează magie prin chimia esențelor noastre, ceva ce se poate numi compatibilitate, potrivire, formulă unică sau chiar iubire!

Ai apărut când nu mai credeam în ea…în Iubire! Un cuvânt atat de mic care sã exprime un sentiment atât de mare…

Îmi e dor de brațele tale puternice şi calde, îmi e dor de buzele tale fierbinți prin care mă guşti, dar cel mai dor îmi este să fii lângă mine, să îți aud inima bătând mai repede de fericire!

Mai am un singur dor….de Tine!

Ce înseamnă până la urmă să fii feminină?

Cultura noastră este afectată de adevăruri false despre frumusețe și imaginea de sine, pentru că de multe ori femeile nu știu care este identitatea lor adevărată și durabilă. Confuz, femeile se îndreaptă către mass-media pentru îndrumare. Și ce le spune mass-media? Ea le spune că, pentru a fi considerate „frumoase”, trebuie să arate precum o celebritate de pe coperta revistelor. Să îşi transforme trupul în funcţie de trenduri. Deci, nenumărate femei tind să atingă o frumusețea falsă, o faimă perisabilă și încearcă să stingă setea de fericire cu plăceri trecătoare. Dar Adevărul le spune femeilor că o frumusețe de durată provine din virtutea și caracterul care se găsește în interior.

În această etapă a vieții mele, sunt înclinată să spun că a fi feminină înseamnă în primul rând să mă simt bine cu cine sunt! 

Mai înţeleg prin Feminitate:

  • Integrarea valorilor feminine
  • Căutarea femeii interioare
  • Eleganţă fizică şi atitudinală (gesturi, ţinută)
  • Să fii jucăuşă şi cu simţul umorului din când în când
  • Comuniune cu natura
  • Blândeţe şi căldură interioră
  • Grijă faţă de trup, minte şi suflet
  • Vestimentaţie prin care să îţi exprimi stilul personal
  • Curiozitate constantă despre lume
  • Sete de cunoaştere (de Sine, despre lumea înconjurătoare)
  • Cunoaşterea bunelor maniere de bază
  • Utilizarea Energiei Feminine
  • Simţul umorului
  • Capacitatea de a iubi şi de a fi iubită
  • Dorinţa de evoluţie
  • Capacitatea de a educa o nouă educaţie
  • Cunoaşterea valorii personale
  • Farmec şi Mister
  • Emani iubire
  • Senzualitate
  • Zâmbet

Priveşte-te în oglindă și cu un minunat sentiment de curiozitate, căută să cunoști persoana care stă în fața ta. Cine este persoana dincolo de măşti, dincolo de etichete? Ce daruri şi ce talente ascunzi ? Ce îţi aduce fericirea cu adevărat?

Dumnezeu ne-a creat din iubire, pentru ca noi să iubim și să fim iubiți.

De ce ne dorim până la urmă să fim feminine? Pentru că ne dorim să atragem un EL care să ne iubească şi pe care să îl iubim deplin!

Noi existam pentru a ne completa unul pe altul. În „Teologia trupului”, Papa Ioan Paul al II-lea ne spune că suntem chemați să existăm ca un dar unul pentru celălalt. El descrie acest dar ca un dar sincer al sinelui și numai atunci când ne oferim viața pentru alții, în acest fel, vom experimenta împlinirea reală.

Dumnezeu a proiectat Femeia pentru a fi de mare farmec și mister. Iar atunci când o femeie prezintă trăsături feminine, ea reflectă această frumusețe într-un mod unic. De ce? Pentru că își cunoaște valoarea.

Imaginează-ţi pentru o clipă pictura lui Leonardo da Vinci – Mona Lisa, acum imaginea plafonului Capelei Sixtine de Michelangelo. În timp ce ambele opere de artă sunt capodopere, una nu este mai bună decât cealaltă, ele sunt pur și simplu sunt diferite. Suntem diferite, dar avem în comun sursa care ne-a creat şi Energia Feminină..restul depinde de fiecare dintre noi.

Feminitatea te întreabă: Cine sunt eu? De ce sunt aici? Care este scopul meu în viață?

Ce înseamnă feminitatea pentru tine?

P.S. Tu esti de ajuns!

Colecționarul de inimi

Sunt…sau am fost o piesă importantă în colecția lui. El colecționa monede, poze vechi, amintiri, cărți…dar colecția cea mai valoroasă era „Colecția de inimi”.

O colecție de suflete, fiecare cu povestea sa. Inimi îndrăgostite, cu speranțe și visuri. Colecționarul le trata frumos din când în când. Îl interesa să nu se așeze praful și ele să nu-și micșoreze lumina pentru el. Se hrănea cu dragostea lor, dar nu o iubea cu adevărat pe niciuna dintre inimi!

Am fost o piesă privilegiată de atenția sa cândva. Eram îndrăgostită de mister, de aerul retro și mai ales de ochii lui. Am trăit momente unice și speranța de a deveni cea mai importantă piesă a colecției a apărut fără să vreau.

În momentul de intensitate maximă, când simțeam că visul mele se împlinește, m-am predat cu totul lui…dar el m-a tratat cu indiferență și m-a scăpat pe podea…unde m-am spart în mii de bucăți precum un bibelou de porțelan…

Am crezut ca am pierit, că mi s-a oprit inima! Am stat pe podea să ma adun și ușor, ușor m-am întregit! L-am iertat și m-am vindecat prin iertare. M-am ridicat mai sus, iar inima îmi bate mai tare. Pulseză salvată de iubire! Strălucesc mai tare! E…a rămas o amintire!

Colecționarii nu-s de mine, căci ei mereu vor alerga spre noi piese din colecție, fără să caute profunzimea celei care s-a oferit deja!

Lumina mea e pentru mine și pentru cel ce-o va simți, cel ce mă va iubi exclusiv, în cel mai frumos mod!

Unde sunt bărbații care fac femeile să înflorească?

Acum câteva zile am văzut o știre în care un bărbat își punea gene false. Pe bune? Mă uit în jurul meu pe stradă, în metrou, și rareori văd „un bărbat adevărat”. Azi bărbații fie sunt prea agresivi, fie prea efeminați, fie gay. Bine..există și un procent mic de bărbați „adevărați”, dar întrebarea e pentru cât timp?

Un bărbat adevărat se simte prin atitudine, ținută, charm, eleganță, bune maniere și mai ales prin felul în care se comportă cu cei din jur. Bărbații adevărați au mame responsabile și sunt rodul educației oferite în primul rând de acestea. De aceea cred că într-o societate e esențială educarea femeii.

Unde sunt bărbații care cuceresc real, ci nu pe Facebook? Unde sunt bărbații responsabili, galanți care fac o femeie să vibreze doar din priviri, făcând-o să îi bată inima mai tare și să se înroșeasca?

Cred că trăim într-o generație care vrea doar să experimenteze, să zboare din floare în floare și să culeagă lacom tot polenul din urma sa. Nu prea ne mai pasă de sentimente, nu ne mai atrag prea mult cinele romantice, o invitație la dans sau în parc. Ne lasă rece emoția și suferința cuiva care a nutrit sentimente pentru noi.

Azi ne iubim online, apoi fizic ne consumăm rapid, căutând mereu noi aventuri. Nu ne ascultăm, nu ne căutăm cu adevărat și ne dorim să ne mândrim în fața celorlalți cu trofee vii, care dacă își schimbă silueta sau starea materială sunt bune de aruncat. Iar aici mă refer atât la femei, cât și la bărbați. Multe femei azi sunt superficiale, interesate de bani si trup. Ce sa zic..se echilibrează balanța…dar cel mai tare îmi e teamă de exemplul oferit generațiilor ce vor urmea…

Cred și știu că mai sunt oameni profunzi, care oferă și primesc iubire autentică. Îi apreciez și îi ador. Sunt un astfel de om.

Deși lumea e într-o continuă schimbare, să nu lăsam iubirea să moară! Iubirea împărtășită frumos între un el și o ea, sursa vieții!

Nu v-ați săturat să trăiți pe fugă?

“N-am timp!” Același clișeu al tuturor care ne scutește de a face ceva vreodată….Nu v-ați săturat să trăiți pe fugă, să mancați pe fugă, să iubiți pe fugă?

Între dimineață și seară e sprintul. Ne trezim că trec anotimpurile peste noi. Se schimbă omul din oglindă. Anii fug și ei.

Ne ardem viața în birouri rigide, înschiși în calculatoare despre care ne amăgim că ne-ar fi ferestre spre lume. Visăm pe Google, ne îndrăgostim pe Facebook, ne punem măști pe Instagran, ne dam întâlnire pe mess şi Tinder. Ne amăgim că am fi fericiți…

Ne culcam cu știri și talk-showuri, ne trezim cu iluzia cunoașterii.

Evadare? Alergăm în sprint spre vacanță. O saptămână, două… Pauză de respiratie. Și apoi o luăm de la capăt…până la următoarea pauză.

Roboți rigizi, prizonieri în propriile vieți. Avem prejudecăți, mulți trăim viața dictată de alții și nu ne căutăm pe noi înșine. Pierdem esența, căci niciodată N-AVEM TIMP!

Cănd aveți de gând să vă uitați în oglindă, să faceți ceva și pentru suflet? Când aveți de gând să vă bucurați cu adevărat de viață? Și mai ales când o să vă recuperați timpul?