Dezvoltarea oricărei ființe vii este mereu surprinzătoare. Simplul fapt de a fi viu implică transformare treptată, trecerea de la un stadiu al evoluției la altul, iar natura ne oferă exemple multiple de transformare curgătoare, fără blocaje: de la trecerea anotimpurilor, la omida care se transformă în fluture sau la Nautilul perlat, despre care am bucuria să vă povestesc pe scurt.
Acesta este o specie de cefalopode pe care o găsim în Oceanul Indian și Pacific; el este apreciat nu doar pentru frumusețea lui, ci și pentru modalitatea de a crește și de a face față provocărilor. De fiecare dată când crește, Nautilul, bine ascuns în cochilia lui, se vede pus în fața unei dileme: spațiul cochiliei nu îi mai ajunge pentru trup, devenind din ce în ce mai strâmt. El nu poate pleca din cochilie, dar nici nu poate rămâne așa. Nautilul găsește soluția dilemei sale în creativitate: el își fabrică o nouă cameră, separată de un perete subțire de camera acum neîncăpătoare și se mută acolo. Crescând, va adauga cameră după cameră, generând spiralele perlate ale cochiliei sale. El va locui mereu doar în camera cea mai nouă, fără a se mai întoarce la cele deja prea mici. Cu alte cuvinte, el își creează propriul spațiu ori de câte ori nu îi mai este suficient sau nu se mai regăsește în cel actual, se adaptează și privește înainte.
Asemenea Nautilului, omul se vede pus în fața anumitor provocări ale existenței sale: el are propriile sale „încăperi” prin care circulă, stadiile sale de vârstă la care nu se mai poate întoarce: o etapă depășită rămâne accesibilă doar memoriei. Fiecare vârstă, de la copilărie până la bătrânețe, ridică omului anumite întrebări existențiale, iar a răspunde corect și împlinitor conduce la o separare lină și o asumare matură a noii etape. Vârsta mijlocie este cuprinsă între 40 și 60 de ani, iar întrebările existențiale pe care aceasta le aduce țin mai degrabă de împlinirea personală și măsurarea succesului: ce am realizat până acum, cine am devenit ca persoană, cum accept procesul de îmbătrânire de care devin din ce în ce mai conștient?
Vârsta de mijloc nu aduce întotdeauna cu sine și starea de criză. Dimpotrivă, majoritatea persoanelor rezolvă spontan și prin propriile puteri dilemele existențiale. În schimb, blocajele, dezechilibrele pot fi recunoscute prin diferite manifestări psihologice și comportamentale, precum:
- Descurajare
- Deprimare
- Pierderea sensului și preocupări existențiale
- Nemulțumirea față de viață
- Auto-critică
- Îngrijorare excesivă
- Modificări dispoziționale (iritabilitate, agitație)
- Scăderea interesului pentru lucrurile care te bucurau înainte
- Teama de îmbătrânire
- Preocupări corporale (de la starea de sănătate, la aspectul fizic)
- Manifestarea unor comportamente adolescentine sau copilărești
- Neglijarea igienei personale
- Schimbarea tiparelor de somn
- Renunțarea la activități sau modificarea rutinei
Iată câteva lucruri pe care le puteți face pentru a naviga mai ușor perioada crizei de vârstă mijlocie:
- Lărgiți-vă paleta de roluri sociale. Mențineți-vă în roluri sociale cât mai diverse sau extindeți rolurile deținute, cultivând acele relații și activități care vă aduc împlinire: de coleg, prieten, vecin, voluntar, angajat, mentor sau practicant al unui anumit hobby – și lista poate continua.
Citește mai departe: https://www.alphega-farmacie.ro/articole/lifestyle-si-sanatatea-femeii/criza-varstei-mijlocii-e-posibil-sa-fii-implinit-pana-la-adanci-batraneti