Îți recomand să citești articolul acesta în liniște și să îți dai timp. Ia o foaie de hârtie și răspunde la întrebarea: ce anume ceri, ce anume aștepți tu de la viață? Scrie primele 5 lucruri care îți vin în minte, cuvinte, propoziții, fraze întregi. Dă-ți voie.
Nu-i așa că ele par a fi foarte apropiate de ceea ce numim, poate prea repede, sensul vieții? Dacă privești mai bine, ele se referă poate la roluri sau lucruri pe care vrei să le ai (de exemplu să fii soțul sau partenerul cuiva, părinte, șef, iluminat; să ai o casă a ta, să ai un salariu bun, să ai sănătate), la acțiuni pe care vrei să le faci sau la obiective pe care vrei să le atingi (să ajungi în Japonia, să conduci o organizație de succes, să termini proiectul care prinsese praf, să scrii o carte), sau la trăiri pe care vrei să le experimentezi (bucurie, fericire, calm, iubire, conectare, apartenență la un grup). În funcție de vârstă, vei observa cum lucrurile pe care le ceri de la viață încep să difere, lucru absolut firesc. Întreabă numai un copil și vei vedea diferența. Și totuși, ambele voastre „sensuri” sunt valide.
Răspunsurile la această primă întrebare reprezintă avântul tineresc, entuziasmul cu care ceri vieții dreptul tău la ceea ce consideri a contribui la fericire. Este libertatea de a-ți dori lucruri, manifestată brut, energic, sănătos. Problema nu este că ne dorim toate aceste lucruri, ci că rămânem blocați acolo iar atunci când viața ne restrânge posibilitățile, frustrarea, amărăciunea și lipsa de sens pot să ne copleșească. Pentru că nu mai avem ce pune în loc.
Viktor Frankl spunea că dacă pe Coasta de Est a Americii avem Statuia Libertății, este nevoie să echilibrăm lumea și să punem pe Coasta de Vest o Statuie a Responsabilității.
Așa că, pe hârtia pe care ți-ai notat primele tale idei, te invit să scrii răspunsul la următoarea întrebare: Ce anume cere Viața de la tine? Ca să poți da un răspuns, ia în calcul rolurile în care deja te afli, persoanele care depind de tine, contextele, lumile, triburile de care aparții, calitățile, abilitățile, compentețele, talentele tale, putințele și neputințele tale. Ele îți oferă indicii cu privire la ce anume viața cere de la tine în această perioadă…
Ne așteptăm poate ca sensul vieții să fie „unic” și poate ne induce în eroare simplul fapt că îl numim „sensul” vieții când mai adecvat și mult mai aproape de realitate ar fi să spunem „sensurile” vieții, …sensurile mereu schimbătoare ale vieții. Viața ne adresează și ea întrebări, iar sensurile noastre sunt tocmai în răspunsurile pe care alegem să i le dăm.
Deseori în terapie dezvelim strat după strat, cu răbdare și compasiune, ca să ajungem la miezul ființei și să reconstruim această raportare pe verticală. Pentru unii, ea este chiar pragul către spiritualitate.