Acest articol prezintă un exercițiu introspectiv despre sensul vieții. Îți recomand să îl citești în liniște și să îți dai timp.
Pasul 1.
Ia o foaie de hârtie și răspunde la întrebările:
Ce anume ceri tu de la viață, pentru a simți că viața ta merită trăită? (material sau imaterial, în sensul de aștepți/ dorești).
Scrie primele 5 lucruri care îți vin în minte, cuvinte, propoziții, fraze întregi. Dă-ți voie. Nu te grăbi să citești restul articolului. Oprește-te pur și simplu și scrie, sau alege-ți un moment potrivit în care poți face acest lucru netulburat. Poți începe cu „vreau...” sau „vreau să....”.
Foarte bine! Presupun că le-ai scris și că vrei deja să treci la pasul următor. Recitește ceea ce ai notat.
Nu-i așa că ele par a fi foarte apropiate de ceea ce numim, poate prea repede, sensul vieții?
Sensuri restrânse ale vieții
Dacă privești mai bine, câte din ele se referă poate la:
- roluri sau lucruri pe care vrei să le ai (de exemplu: să fii soțul sau partenerul cuiva, părinte, șef, iluminat; să ai o casă a ta, să ai un salariu bun, să ai sănătate),
- acțiuni pe care vrei să le faci
- obiective pe care vrei să le atingi (să ajungi în Japonia, să conduci o organizație de succes, să termini proiectul care prinsese praf, să scrii o carte),
- trăiri pe care vrei să le experimentezi (bucurie, fericire, calm, iubire, conectare, apartenență la un grup)
- acțiuni care țin de alții, nu de tine?
În funcție de vârstă, vei observa cum lucrurile pe care le ceri de la viață încep să difere. Acesta este un lucru absolut firesc. Întreabă numai un copil și vei vedea diferența. Și totuși, ambele voastre „sensuri” sunt valide.
Răspunsurile la această întrebare reprezintă avântul tineresc cu care ceri vieții dreptul tău la ceea ce consideri a contribui la fericire, indiferent de sfera de control. Este libertatea de a-ți dori lucruri, manifestată brut, energic, sănătos. Este vitalitatea neîngrădită. Problema nu este că ne dorim toate aceste lucruri, ci că rămânem blocați acolo. Atunci când viața ne restrânge posibilitățile, frustrarea, amărăciunea și lipsa de sens pot să ne copleșească. Pentru că nu mai avem ce pune în loc sau pentru că lucrurile pur și simplu nu depind de noi.
Pasul 2.
Viktor Frankl spunea că dacă pe Coasta de Est a Americii avem Statuia Libertății, este nevoie să echilibrăm lumea și să punem pe Coasta de Vest o Statuie a Responsabilității.
Așa că, pe hârtia pe care ți-ai notat primele tale idei, te invit să scrii acum răspunsul la următoarea întrebare:
Ce anume cere Viața de la tine?
Ca să poți da un răspuns, ia în calcul:
- rolurile în care deja te afli,
- persoanele care depind de tine,
- contextele, lumile, triburile de care aparții,
- calitățile, abilitățile, compentețele, talentele tale,
- neputințele tale.
Ele îți oferă indicii cu privire la ce anume viața cere de la tine în această perioadă...
Pasul 3.
Este momentul acum să analizezi răspunsurile tale.
- Care din răspunsurile tale la cele două întrebări se suprapun?
- Care se intersectează?
- Care se exclud?
- Care din ele te atrag?
- Care din ele te invadează?
- Pe care le respingi?
- Pe care le accepți?
Concluzie
Ne așteptăm poate ca sensul vieții să fie „unic” și poate ne induce în eroare simplul fapt că îl numim „sensul” vieții. Este de fapt mai adecvat și mult mai aproape de realitate să spunem „sensurile” vieții, ...sensurile mereu schimbătoare ale vieții. Viața ne adresează și ea întrebări, iar sensurile noastre sunt tocmai în răspunsurile pe care alegem să i le dăm.
Deseori în terapie dezvelim strat după strat, cu răbdare și compasiune, ca să ajungem la miezul ființei și să reconstruim această raportare pe verticală. Pentru unii, ea este chiar pragul către spiritualitate.
Dacă vrei să lucrăm împreună într-un proces psihoterapeutic pentru a te reconecta la sens, mă poți contacta și îți voi fi alături pentru ca tu să îți răspunzi la întrebările cele mai importante din viața ta!