Iertarea reprezintă decizia asumată de a da drumul resentimentelor sau dorinței de răzbunare față de cel care a produs suferință, indiferent dacă acea persoană e conștientă de efectele acțiunilor sale sau nu, dacă și-a cerut iertare sau nu, dacă a plătit în fața legii pentru acea faptă sau nu. Cu siguranță, iertarea aduce multe beneficii:
- Reduce simptomele depresiei, furia, stresul, durerea și riscul de boli cardiovasculare
- Hrănește sentimentul de speranță
- Crește încrederea în sine
- Contribuie la o abordare compasivă față de sine și față de ceilalți
Deși este o decizie profund personală, ea este încurajată de normele sociale și religioase, iar uneori este tratată ca a o condiție a vindecării sufletești. Din această „presiune” de a ierta pot lua naștere blocaje: știu că „trebuie” să iert, însă „nu pot”. Atunci când motivația este extrinsecă, procesul iertării este subminat. Însă iertarea ca alegere personală, motivată de nevoia de te elibera, de a te îndrepta către viitor, de a te rescrie, aduce disponibilitatea de a renunța la ceea ce poate a rămas singura dovadă a nedreptății care ți s-a făcut: resentimentele. În absența lor, nevoile de dreptate și de recunoaștere a suferinței nu ar mai putea fi justificate. Aceste nevoi diferite, dar toate profund umane, se așează în talerele balanței.
Fiecare dintre noi cântărește aceste aspecte în balanța proprie: unii au nevoie de confruntare și încheiere („vreau să vorbim neapărat despre ce s-a întâmplat!”), alții se simt confortabil cu distanța sau ruperea legăturilor („nici nu vreau să te mai văd!”), iar încă alții predau așteptarea de echilibrare a balanței către divinitate („are grijă Dumnezeu de fiecare”). Iertarea este autonomă de justiția divină, autonomă de confruntare, autonomă de gesturile reparatorii. Ea vine din senin (sau nu, ci mai degrabă dintr-o inimă plină de lumina sau care a ales lumina) și este un adevărat miracol care ține lumea împreună.
Citește mai departe: https://www.alphega-farmacie.ro/articole/lifestyle-si-sanatatea-femeii/iertarea-intre-trebuie-si-vreau