Există o vorbă care spune că pregătim copiii nu pentru vremurile în care trăim acum, ci pentru cele în care vor trăi ei ca adulți. Dincolo de ce și cât cunoaște copilul, este important mai ales ce anume face el cu propriile emoții, eșecuri, realizări, dorințe, nevoi și relații sociale. Iar primul pas de adaptare la societate este capacitatea de urmare a unor reguli, fără de care nu ar exista înțelegere, cooperare și, în ultimă instanță, chiar supraviețuire. Iată de ce este important să oferiți copiilor reguli, într-un mod binefăcător pe termen lung, pentru a cultiva flexibilitatea psihologică.
Reguli și reguli
Nu pune mâna acolo! Spală-te pe dinți, acum! Dacă nu încetezi să stropești cu apă, nu te mai las să te uiți la desene după masă! Copiii buni nu se smiorcăie! Trebuie să îți ceri scuze că m-ai lovit!
Aceste reguli au câteva lucruri în comun: vin din partea unei autorități, implică supunerea, pedepsele, lipsa explicațiilor sau justificărilor, iar copilul poate să asculte pentru a evita pedepsea sau pentru a păstra relația cu adultul și predomină sentimentele de rușine sau vinovăție atunci când sunt încălcate, deși uneori nici nu pot fi verbalizate consecințele nerespectării lor. Am putea să le numim „reguli care cer supunerea celuilalt”.
Aceste reguli sunt utile uneori, rapide și economice, pretându-se la situațiile de protejare a vieții (nu pune mâna în foc, traversează la culoarea verde a semaforului, etc). Cu toate acestea, folosirea lor în alte contexte de viață formează copii conformiști, rigizi, insensibili la schimbările de context, capabili să aplice regulile chiar dacă le sunt dăunătoare, doar pentru că „așa trebuie”. Cu alte cuvinte, copiii vor crește obedienți, dar nefericiți.
Cum arată regulile care stimulează flexibilitatea psihologică, asumarea, gândirea critică și conectarea la sine și la lume? Atunci când îmi spui ce te supără, îmi e mai ușor să te ajut sau să rezolvăm problema.Când te speli pe dinți după fiecare masă, ei rămân sănătoși. Privește cât de curați sunt și ce frumos miroși!Când lovești și trântești, îmi e foarte greu să înțeleg ce vrei să îmi spui, chiar dacă îmi doresc asta. Când te culci târziu, ce ai observat că se întâmplă cu tine a doua zi?
Aceste reguli sunt experiențiale și urmează un traseu firesc: menționează situația, contextul producerii (după fiecare masă/ atunci când simți/ faci ceva), comportamentul și consecințele naturale ale respectării sau nerespectării regulii (observabile de către copil, cunoscute prin experiența lui directă). Un copil care vede el însuși cât de albi și frumoși sunt dinții lui după ce se spală, va fi mult mai motivat să se spele pe dinți decât cel care ascultă de frică.
Practicarea regulilor bazate pe consecințe naturale și experiența directă a copilului solicită mai mult părintele, în termeni de conversație, energie și timp investit. Ele sunt mai mult decât a oferi explicații copilului despre ce este bine sau rău. Deseori părinții spun: „Îi explic copilului, îi spun frumos, dar nu mă ascultă. Pare că ascultă doar de frică, doar dacă ridic vocea, doar dacă îl ameninț cu ceva.” Este ușor să se intre într-un cerc vicios, în care copilul devine insensibil la stimulare (nu mai ascultă când părintele vorbește calm), și așteaptă ca părintele să ajungă la „punctul maxim” de enervare pentru a-l auzi.
Regulile bazate pe consecințe naturale și observarea permanentă a efectelor acțiunilor sunt, din această perspectivă, mult mai eficiente.
Părintele nu comandă, ci discută, ghidează atenția copilului către observarea senzațiilor și efectelor acțiunilor sale. Consecințele naturale sunt logice pentru copil și nu aleatorii, așa cum sunt pedepsele.
Citește mai departe: https://www.alphega-farmacie.ro/articole/mama-si-copilul/cum-sa-cresti-un-copil-flexibil-si-adaptabil
Credite pentru imagine: Image by senivpetro on Freepik