Mi-am dorit să îl învăț engleza pe copilul meu, într-un mod care să creeze mai degrabă emoții pozitive, departe de noianul de reguli de gramatică anoste, sau de învățarea vocabularului „pentru că trebuie”.
Singura modalitate în care am reușit să atrag spre citit un spirit liber și voios de 7 ani, a fost să achiziționez, cu ceva investiție, cărți grafice (comic books). Am avut bucuria să îl descopăr astfel pe Dav Pilkey, un super autor și desenator, creatorul unor cărți precum: Comic Kid Cat Club, Dog Man, The Adventures of Captain Underpants și altele. Povestea autorului este una cel puțin inspirațională pentru mine, care lucrez în domeniul dizabilităților: în copilăria lui a fost diagnosticat cu ADHD și, la școală, era deseori dat afară pentru comportamente disruptive. Stând pe scăunelul lui, pe hol, cu hârtie și creioane, a început să își ocupe timpul cu desene și imaginarea unor povești. Probabil i s-a zis de multe ori că nu va ajunge nimic, dar el nu a lăsat răutățile să îi dicteze viața. Acum, iată, crează povești pline de umor și valori, ajungând la inimile celor mici prin râs și se răzbună sublimat pe profesorul de sport – dar asta vă las să descoperiți pe cont propriu.
Recunosc, noi am început lectura consecventă în limba engleză la vârsta de 7 ani, cu Comic Kid Cat Club, copilul meu fiind pasionat de pisici. Totuși, cronologic, cred că acestea sunt ultimele în lista de apariții. Nu regret alegerea, căci traseul Comic Kid Cat Club – Dog Man – The Adventures of Captain Underpants este, din punct de vedere al încărcării paginii, vocabularului și complexității (timpuri gramaticale, expresii, lungimea frazelor), poate chiar cel mai potrivit pentru cineva care învață limba engleză. Sunt disponibile variante color și alb-negru, lucru reflectat în preț – eu le recomand pe cele color deoarece impactul este mai mare și sunt pur și simplu foarte atractive, acest lucru fiind foarte important mai ales la început.
Câteva săptămâni, cele 3 volume au stat degeaba pe raft, copilul meu protestând de fiecare dată când mă apropiam de ele. Într-o zi, i-am spus că îi citesc doar 5 minute. Era ziua marelui test. Țin minte și acum, mi-am adunat toată energia de-după-muncă și, pe covor amândoi, am deschis cartea. Am început să citesc pe voci diferite, tare, cu umor, subliniind cuvintele din ton și cu super distracție. A fost momentul în care l-am cucerit, și de atunci, în fiecare seară îi citesc numai în engleză. A devenit ritualul nostru, înlocuind poeziile în limba română. Uneori ia cărțile singur și le răsfoiește, moment în care fie mă retrag să nu tulbur acest moment epic, sau plusez cu psihologia inversă, spunându-i să nu cumva să-l prind că mi-o ia înainte cu povestea. Acum parcurgem Căpitanul Chiloți și pot să vă spun că după 8 volume colorate, am ajuns la ultimele 4 pe care le citim în alb-negru, dar este la fel de fascinat și de amuzat de ele.
Oricum ar fi, vi le recomand pentru ceea ce sunt și pentru autorul lor!
