Iată un subiect despre care am dorit să scriu de mult timp, deși complexitatea lui și conștiința propriei mele micimi m-au cam descurajat. Însă cum am văzut numeroase postări simpliste, care tranșează rudimentar între cele două noțiuni, punându-le de cele mai multe ori în antiteză, denigrând pe una în favoarea alteia (ghici care), am considerat că este totuși un efort care merită depus: atât spiritualitatea cât și religia merită atenție din partea noastră, nu pentru a le aduce în război, ci pentru a completa experiențele noastre umane și pentru a împlini de fapt potențialul experiențial pe care îl avem în această scurtă viață, cu mențiunea că este bine să ne înarmăm și cu ceva gândire critică și practică atunci când ne apropiem de oricare dintre ele.
Spiritualitatea poate fi văzută ca experiența personală a unei relații în afara ta, cu ceva mai mare decât tine - atât prin raportarea la o ființă superioară (sfânt, înger, și de ce nu - guru) sau la Dumnezeu, cât și prin raportarea la un sistem din care conștientizezi că faci parte, în care ai locul și rolul tău (natura, crearea sau consumul de frumos, universul, faptul de a aparține umanității). Spiritualitatea poate fi trăită de omul care în sine poartă și cultivă o trăsătură cheie - smerenia. Doar fiind smerit poți concepe faptul că există ceva mai sus decât tine, sau că faci parte din ceva mai mult decât tine. În afara smereniei, avem o față hâdă a spiritualității, aș numi-o spiritualitate narcisică: toba care își sună tare... golul interior.
Religia a pornit din izvorul unor experiențe spirituale, rostogolindu-le de-a lungul timpului prin ritualuri, incantații, rugăciuni, istorisiri, obiceiuri, credințe, toate purtând amprenta locală, istorică și culturală. Ea a ajuns să fie de fapt instituționalizarea acestora, generalizarea și extinderea lor asupra populațiilor. Cu alte cuvinte, încă putem găsi spiritualitate în religie, ca trăitori curați ai acesteia, la fel cum o mișcare spirituală ajunge să devină instituționalizată (adică religie) atunci când, teoretic și practic, îndeplinește cele șapte criterii specifice ale unei religii, pe care dr. Roderick Ninian Smart, scriitor, profesor universitar și specialist în studiul religiilor (1999) ni le și enumeră. Astfel, religia:
- are o poveste/ o mitologie
- are o doctrină, o latură filosofică
- are valențe etice, ghidează comportamentul
- are valențe sociale, cuprinzând o populație și manifestându-se în cadrul unei clădiri/ al unui spațiu dedicat
- are o dimensiune materială (relicve, manuscrise, obiecte de cult)
- are o dimensiune ritualică (practici generale, specifice, uneori cu particularitățile zonei culturale)
- are o dimensiune experiențială (trezește emoții și cultivă trăirea ritualurilor, dând sens acestora - astfel, persoanele se simt întărite, sprijinite).
La capitolul religie, intră astăzi, conform wikipedia, 4200 de tipuri de religii, adică de biserici, congregații, culturi, grupuri, triburi, mișcări. Între ele, pe cele mai mari le știm deja: creștinismul, iudaismul, hinduismul, islamismul, budismul.
La capitolul spiritualitate, datorită accentului pe trăirea și cugetarea individuală (lucruri care nu sunt nici rele nici inutile în sine), intră orice simte fiecare că îl pune în contact cu divinitatea sau cu ceva mai mare decât sine. Cumva, mă bucur că există această generozitate, deoarece se face dreptate și ateilor - care nu cred într-o divinitate dar care nu sunt lipsiți de viață spirituală deloc, mai ales dacă se consideră și se simt parte a ceva mai mare: a naturii, a evoluției, a culturii, a planetei, a umanității, a universului. Viața mi-a adus în cale exemple de atei convinși, dar care aveau o latură umană, etică și compasivă bine dezvoltată, fiind mai omenoși decât cei ...religioși. La fel, am interacționat și cu persoane extrem de religioase, dar care, dacă aș fi fost un extraterestru și aș fi crezut că ele sunt exponatul religiei respective, m-ar fi făcut să fug mâncând pământul (de ele și de religia respectivă). Norocul meu a fost că știam mai bine, știam să fac diferența între om și idealul transmis de religia respectivă și aveam în minte exemple inspiraționale precum N. Steinhardt și V. Frankl. Iar culmea experienței, indirecte ce-i drept, a fost să dau de persoane care susțin răspicat că ele sunt divine, că dumnezeu sunt chiar ele și asta este de ajuns - de acestea fug cât pot, deoarece le lipsește chiar trăsătura spiritualității autentice: smerenia.
Mai mult, în sfera spiritualității avem un adevărat mozaic de abordări: manipularea energiei de orice tip (de sus, de jos, de la natură, de la sursă, de la univers, de la vecinul), visele, călătoriile astrale, meditația pur și simplu, gândirea pozitivă și energia pozitivă, astrologia, numerologia, oracolele, tarotul, deochiul, vrăjile, ritualurile de lună de orice tip, feminitatea sacră, șamanismul, comunicarea cu îngerii sau terapia cu îngeri, vindecarea transgenerațională a neamurilor, channeling-urile de la ființe cu nume sau fără nume, terestre sau extraterestre, human design-ul, vindecarea cu cristale, vegetarianismul, abordarea de tipul „dumnezeu sunt eu”, trăirea estetică, sensul vieții, experiențele de vârf, flow-ul - ca să numesc doar câteva. Spiritualitatea e de fapt un termen general care acoperă acest mozaic de infinite posibilități, unele din ele reprezentate, așa cum spuneam, de religii, iar multe altele, de variatele credințe, experiențe, aspirații și chiar erori de gândire. Ele pot fi drăguțe de avut și de practicat într-o anumită limită, dar periculoase atunci când le predai cu totul puterea de decizie și de gândire, chiar și mai periculoase atunci când vrei să le extinzi asupra altora, când le permiți să devină criteriul după care îi judeci pe alții, sau instrumentul prin care îi manipulezi pe ceilalți, profitând de pe urma lor, sau când te identifici complet cu ele, încât nu te mai poți defini în afara lor. Fiecare trece prin filtrul gândirii proprii ceea ce alege și cât permite să se îndoctrineze.
Cum poți fi spiritual (indiferent de particularitatea credințelor și practicilor tale)?
- Asumă-ți rolul de căutător sincer, motivat intrinsec. Poți fi spiritual în contextul religiei tale, poți fi spiritual dincolo de ea.
- Experimentează și trăiește conștient. Poți fi liber în religia ta, poți fi sclav în ritualurile tale spirituale - și invers.
- Nu căuta experiențele de vârf prin orice mijloace (Victor Frankl) - doar fii, fii cu sens și ele vor decurge natural. Drogurile, transele hipnotice, regresiile în viețile anterioare, inițierile energetice în zeci de energii alimentează dependența de trăirea superioară. Dacă poți să te simți trist cu Dumnezeu de mână, sau incă rămânând ancorat în sensul și valorile tale, ești mai spiritual decât credeai!
- Fii tolerant față de incertitudine. Cât de bine poți să șezi alături de incertitudine? Cu cât mai bine, cu atât ești mai liber. Religiile și practicile de tot felul mizează pe intoleranța la incertitudine (oferă răspunsuri și promisiuni) și nevoia de a te simți special (hrănesc egoul). Fii atent la acestea și alege bine cu ce îți hrănești mintea și inima!
- Cultivă cele două laturi ale spiritualității, sau a uneia dintre ele: conectarea la o ființă divină sau conștiința de a aparține unui întreg (tu alegi la ce te raportezi).
- Fii smerit. Așa cum există și conceptul de smerenie intelectuală (a ști că nu le știi pe toate), așa există și smerenia spirituală (a limita gonflarea eului, a-ți cunoaște locul și rolul, granițele sănătoase).
- Contribuie - fii un spirit trăitor, activ, dăruitor - pune în practică, nu doar în vorbe, ethosul spiritualității tale.
- Bucură-te, iartă, iubește și fii recunoscător - acestea sunt practici (nu doar idei) universale.
În cele din urmă, capacitatea de trăire spirituală, cristalizată sau nu în formă religioasă, este, din câte știm, una specifc umană. Într-un fel, ea reprezintă aspirația ființei spre un vârf al împlinirii, susținută de abilitățile noastre de a căuta sens și coerență internă, de a atribui sens, de a conveni în grupuri asupra unui sens, de a crea sens sau de a descoperi sens.
Având acestea în minte, să ținem aprinsă lumina conștientizării, pentru a ști pe ce cărări umblăm!